Școala românească și antreprenoriatul

• Posted on toni
• in Blog
• on august 22, 2015
• Comentariile sunt închise pentru Școala românească și antreprenoriatul

Când termină şcoala, puţini tineri iau în calcul antreprenoriatul. Cei mai mulţi vor să se angajeze în multinaţionale şi să câştige bine sau poate să plece din ţară. De ce şcoala românească, deşi a introdus materia în şcoli, nu reuşeşte să transmită elevilor informaţii din economia reală şi dorinţa de a deveni antreprenori?

La nivel naţional, din cele peste 710.000 de firme active la finalul anului 2013, 130.000 erau înregistrate de persoane cu vârsta până la 29 de ani, reprezentând 11,5% din total, la jumătate faţă de antreprenorii cu vârsta între 50 şi 59 de ani, potrivit informaţiilor furnizate de Registrul Comerţului. Giurgiu este liderul la capitolul afaceri deţinute de tineri, cu un procent de peste 15% din totalul firmelor din judeţ.

Apetitul tinerilor pentru antreprenoriat este descurajat mai ales de lipsa de cunoştinţe de afaceri şi de capitalul de pornire redus. Pot fi identificate trei cauze: materiale, educaţionale şi motivaţionale. De cele mai multe ori, din punct de vedere material, un tânăr de 29 de ani nu poate dispune de resursele financiare necesare demarării şi consolidării unei afaceri pe termen lung. În plus, accesul la finanţare nu este – cel puţin în etapa actuală – unul facil, ci, dimpotrivă, unul birocratic şi destul de costisitor, sub aspectul costurilor pe care le implică, în special în cazul afacerilor de tip start-up. În multe dintre aceste situaţii, putem vorbi doar despre nişte businessuri punctuale, de nişă, care ţin mai mult de abilităţile şi de capacităţile personale ale celui care demarează o astfel de afacere.

Din punct de vedere educaţional, tinerii nu sunt formaţi să aibă o mentalitate de antreprenori. Nu sunt promovate modele de oameni de afaceri care au reuşit prin puterea şi capacităţile lor, fără a intra în anumite conjuncturi sau compromisuri, indiferent de natura lor.

Actuala criză a determinat o accentuare a precupărilor pentru adaptarea ştiinţei economice la contemporaneitate. Se fac eforturi pentru cuplarea ştiinţei economice cu politologia, psihologia, sociologia şi antropologia, înţelegându-se tot mai bine faptul că ştiinţa economică este o ştiinţă socială care, oricât de matematizată şi de informatizată ar fi, depinde esenţial de comportamentul, cultura, tradiţia, religia şi temperamentul individului.

În România, problema reorientării studiului ştiinţei economice este dezbătută încă din perioada 1995-2000, dar numai în cercuri academice sau în cadrul unor reuniuni ştiinţifice organizate ca urmare a iniţiativei mass-media economice.